Caleidoscop

Am plecat la drum cu zorile... Drumul către munte urcă prima dată în moonboots, apoi în mașină, apoi în telescaun, altitudinal (numărând stâlpii cu nerăbdare în timp ce îți degeră mâinile în mănuși), apoi în clăpari, pentru ca în final să coboare lin, christianic și întortocheat, într-o plăcută rutină, pe pârtia care te copleșește atunci când o privești de sus prin iluzia de nesfârșire. M-U-N-T-E... Cuvânt greu, răsună ca un ecou, zici că-i făcut chiar el din piatră.

Urcând pe telescaun, c-un nod de-o șchioapă în gât, pentru că îmi reveneau în minte imagini thrilleristice din filmul "Frozen", am observat pe bara de protecție zăpada depusă în cristale, ca un iaurt înghețat, ca niște țepi de băiat rebel și geluit...
Mi-am amintit de experimentele lui Masaru Emoto, care arată cât de mult îți afectează un cuvânt aura energetică, pentru că ești 80-90% apă și apa formează cristale în mod diferit dacă îi sunt transmise cuvinte pozitive sau negative. Cuvântul "iubire" formează un cristal rotund, armonic, nestrident, cuvântul "adevăr", creează o steluță de o simetrie perfectă, cuvântul fericire - o dantelă translucidă incredibil de frumoasă. Cuvintele negative împrăștie particulele apei în forme neregulate, tulburi.
Steluțe și dantele...Milioane și milioane de cristale armonioase depuse una peste alta în întinderi nesfârșite de alb. Aura mea energetică înconjurată de cristale perfecte, totul alb, totul pur, totul pozitiv în această zi geroasă... Natură, lumină...Seninătate!