Nu e pentru că vreau, sau pentru că îmi caut dinadins un tipar... E pentru ca așa sunt eu și ăsta e drumul meu... Nu e pentru ca n-aș știi să aleg sau să culeg, să îmi dau seama de valoarea unui om... Până la urmă prietenii mei cei mai buni sunt persoane speciale, blânde, bune, inteligente, de la întâlnirile cu ei mă întorc plina de ceva nou, mai bună...
Dacă încă mai cred în dragoste este pentru că am văzut pe viu că ea există. Cunosc oameni care sunt împliniți și compleți, care își stau unul altuia alături într-un fel atât de natural și de firesc încât ai impresia că armonia începe cu ei și prin ei. Și totuși, ceva din mine mă aduce mereu pe același făgaș... Nu este o lamentare!! Nu, nu!! Ador puterea pe care ți-o dă suferința și experiența de care te încarcă, ador că pot să ghicesc aura unui om cunoscându-l doar atât cât trebuie să cunoști pe cineva ca să poți să zici că nu îți este foarte străin. Și mai ador felul în care, ridicându-te, îți dai seama că nimic de felul a ceea ce te-a doborât inițial nu o sa îți mai poată face rău... Nu sunt o romantică, constat că în ultimii ani îmi e foarte greu să mă desprind cu picioarele de pe pământ... Dar sarcasmul nu m-a acaparat într-atât încât să nu mai cred și să nu mai știu că există lucruri minunate în viața asta. Nu pot să nu constat cum fiecare clipa, fiecare întâmplare se adună în mod organizat într-un puzzle, fără să fie nevoie să o pun eu acolo, revelându-mi câte ceva despre mine, câte ceva despre viața mea, indicându-mi ceva despre ceea ce va fi... Cum pot sa nu cred în destin și în Dumnezeu când ultimii ani mi-au adus atât de multe răspunsuri la atât de multe întrebări ?!
Cumva, ajung mereu la aceeași răspântie, și dragostea prinde forme de cerc închis...Cumva nu pot să mă desprind de un tipar, așa cum nu pot să-mi depășesc contururile ființei... Dar știu că numai eu pot să decid cine sunt și care e starea mea de spirit în fiecare moment...Un strop de optimism, o gura de aer proaspăt și pornesc la drum (mereu același drum) cu certitudinea că am mai crescut un pic și păstrând în mine fiecare experiență (bună sau rea) ca pe un lucru drag, pe care îl iei cu tine oriunde te muți...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu