Sweet November

Am o mie de ochi în minte, dar i-am ales pe cei mai frumoși. Toți ațintiți spre mine, gata să clipească în același ritm cu respirația mea... Și i-am ales pe cei mai frumoși.
Nimic din ce ar putea însemna o clipă trecătoare nu m-ar face să simt regrete, pentru că niciodată nu am regretat ceva ce a fost, ci doar ceea ce simțeam  că nu mai este lângă mine. Mi-am învățat inima să bată detașat, bătăi deștepte, bătăi arțăgoase, bătăi misterioase și egocentrice, bătăi goale. Mi-am învățat brațele să nu mai îmbrățișeze aerul în somn, poftind cu jind la cel drag. Mi-am învățat trupul să mă asculte. Dar ce n-am putut să controlez a fost acea electrizantă chimie care mai apare uneori și-mi face ochii scânteietori. De mult așteptam seara de ieri, ca o mireasmă care mi-a bătut în geam, iar când am deschis mi-a arătat că există speranță și fericire. De mult aștept seara ce o să vină, chiar dacă va fi doar una...Iar pentru că în niciun caz coerența nu e punctul meu forte în seara aceasta, o să vă spun că am mai avut Sweet Novembers, dar niciunul atât de desăvârșit...



Iar într-o dimineață, când pe străzi o să fim doar eu și liniștea, o să mă tolănesc pe un covor de frunze arămii, o să le foșnesc printre degete ca și când mi-aș trece mână prin părul unui băiat frumos, și o să rămân așa câteva clipe, doar eu și pământul, unindu-mă cu tot ce-nseamnă "de unde-am venit" și "încotro mă îndrept", pentru că, mai presus de toate, sunt și eu un rod al toamnei...