Am pornit la drum cu mine, nu mă abateți! Nu-mi puneți piedici, nu-mi distrageți calea! Sunt eu și cu mine și-am în suflet o mare de oameni.
Poate că mă mai împiedic uneori, dar mereu am în urmă o mână fermă care mă aduce pe calea cea dreaptă, cu blândețe, cu gingășie, cu acea desăvârșire pe care numai îngerii o au. E mama, și-mi spune cum o să fac lucruri mari și bune, pentru că în mine mocnește ceva special, ceva unic. Iubirea ei, imensă și necondiționată, știu că va fi toată viața mea colacul care mă va salva din orice, pentru că a fost atât de multă încât simt că, o dată revărsată către mine, nimic nu îmi va mai putea face rău, pentru că mă va proteja. Din spatele ei, veghează un tată pe care l-am crezut absent, dar care e mai prezent decât oricând, observă și aprobă, își ia notițe ca un școlar și tremură de drag când vin acasă. Suntem copii atâta vreme cât mai avem părinți, dar chiar și atunci când maturitatea bate la poartă și te aruncă în vâltoarea vieții, e bine să știi că ai un cuib în care să te întorci, un loc pe care să-l numești acasă - and "somebody told me that this is the place, where everything's better and everything's safe". Un loc drag și cald, pe drumul spre care dispar toate problemele și nesiguranțele și unde te întorci mereu ca să îți fie mai bine. Doar bine.
Apoi e trupa mea de "Gnoche", gagicile mele turbate, care-mi dau o gură de respiro când totul pare prea serios în jur. Sunt ele și sunt serile noastre, în baruri calde și intime, la un pahar de vin și de vorbă. Destăinuiri și comploturi se țes în jurul nostru și al săptămânii care ne desparte, și mereu ne îmbogățim cu câte ceva: o experiență, un sfat, un zâmbet.
E Alina mea bună și de nădejde, cu care aș merge oricând pană la capătul lumii și cu care am și fost deja de vreo câteva ori acolo. În blândețea ei, pe care cu greu o afișează lumii de rând, se oglindește antitetic un sarcasm extrem de revigorant, și știu că dacă sunt în sufletul ei e pentru că sunt specială, pentru că nu oricine își găsește loc acolo, pentru că ea e specială. E, emblematic, omul în care ai încredere, pentru că îți dă siguranța și constanța de care ai nevoie într-o prietenie. Și e timiditatea ei, și dulceața, și hotărârea și acel fel de a privi lucrurile un pic paranoic, dar exagerat de clar, care o fac să fie unică și completă și de luat cu drag cu tine oriunde.
E Iepurașul cel Nociv, care nici că putea să-și găsească (fără să vrea) o poreclă mai bună. Am urmărit-o transformându-se dintr-o copilă aiurită și extrem de dulce într-o femeie cerebrală, explozivă, la fel de aiurită, dar într-un mod extrem de asumat. Până și fazele ei experimentale sunt asumate complet, pentru că știe ce vrea și ce poate, și nu se teme s-o spună lumii de la balconul ei de la etajul 4. Și ne studiază, psihologic vorbind, și ne oferă tot timpul pe tavă numai dragoste și experiență, și are mereu numai cuvinte frumoase pentru noi. Și nu se teme să îți spună adevărul chiar de n-o să îți placă, dar îți place pentru că nu ai cum să nu o placi definitiv și irevocabil.
Ioana cea senzuală întregește trupa cu felul ei de-a fi un pic rezervat, dar extrem de delicios și de autentic. Ea e femeia spectacol, tot ce vrei găsești la ea. Un strop de masculinitate, liniște, cultură, umor, generozitate, picanterii și mereu, mereu un pahar cu vin și o carte bună. Extrem de asumată și ea, nu s-a sfiit niciodată să arate cum e și, cunoscând-o așa cum o știu eu, ai senzația că poți să îi vezi până în suflet pentru că la ea nu există ascunzișuri și fofilări, ci doar frumusețe autentică, nedisimulată, neîmpopistrată cu artificii sociale. Și este genul de frumusețe poetică, al cărei exterior îi oglindește perfect interiorul, într-o lumină potolită, naturală, pe care mereu te întrebi cum de ai avut norocul să o cunoști și să te placă.
Aceștia sunt oamenii care-mi veghează calea și care mă cunosc cum sunt eu într-adevăr, pentru că lor pot să le arăt exact ce-am în suflet. Am adunat de-a lungul timpului oameni frumoși în agenda mea și nu mi-ar ajunge spațiul virtual să îi descriu. O să le păstrez cândva un post și celorlalți, la fel de frumoși și de buni și de inteligenți, dar cu care mă întâlnesc mult mai rar... Pentru că toți îmi sunt dragi într-un mod în care nu mă mai satur să acumulez de la ei tot ce îmi oferă. Lovely people!
