Din sărbători a rămas numai zăpada bătătorită pe străzi, porcul în pungi de jumate' de kil' în congelator și senzația că totul nici nu s-a întâmplat...Ce-a fost Crăciunul decât o zi petrecută în pijamale? Ce-a fost revelionul decât aceleași artificii obosite poluând noaptea, aceleași petreceri aburite de alcool, aceleași urări și îmbrățișări transpirate la miezul nopții?! Nu s-a schimbat nimic anul acesta, nici noi, nici lumea, nici timpul...Nici măcar săptămâna,care începe tot luni, contrar unor discuții...Colindători știrbi și murdari, pe care îi asculți stânjenit, sperând să cânte cât mai repede, jurându-te că pentru următorii nu te deranjezi să mai deschizi ușa...Nicio anticipare, nicio așteptare. Bucuria că vine Moșu' a pierit o dată cu vârsta de 5 ani și nici măcar nu îți dorești nimic material. Atât de multă agitație - pentru ce?!
Dar comoditatea și lehamitea de după nu pot să ascundă ceva ce reiese atât de evident în tradiția românilor. Pentru că te duci în vizite bolborosind că a trebuit să renunți la patul cald și la telecomanda stricată, dar între Crăciun și Anul Nou, suntem toți acasă, suntem toți împreună, supărările se adună toate sub brad, stivuite, surpându-se sub propria lor greutate și făcând loc luminii. Și printre sărățele și fursecuri, vin fiert și șampanie, pulsează inimile și sclipesc ochii unor suflete care se revăd după mult timp, care-și deapănă niște amintiri a căror bucurie le face șederea mai ușoară,oriunde ar fi ea. Și bucuria și zâmbetele nu sunt false, pentru că românul e generos și cu inima largă, în casa lui poți intra cu bocancii plini de zloată și nu se va uita chiorâș la tine, iar atunci când îți întinde masa o face din suflet și-ți scoate tacâmurile noi și lichiorul cel mai fin. Luxul a devenit o amintire în cele mai multe case anul acesta, dar nu și bucuria... De-aia nu vreau să plec de aici, de-aia aici e acasă, și nicăieri altundeva!
